common sense « Raduleasca.ro

common sense

Scrisoare de la un “unic”

Acum nu stiu cat de pe bune e scrisoarea asta, oricum se cam bate cap in cap cu ce sugereaza in ea din simplul motiv ca a (avut timp si chef si a) scris-o, in orice caz sunt foarte de acord cu o treaba general valabila: in procesul de “ametire” a consumatorului uitam sa keep it short and simple. Iar exemplul cu carnatii se replica la nesfarsit in goana dupa interactiune si engagement si generare lead-uri, cand tot ce are nevoie consumatorul ca sa dea fuga la supermarket e sa-i afisezi un carnat proaspat aburind alaturi de niste cartofi prajiti si eventual un mancau alaturi molfaindu-l cu pofta.

Via Graemewood

common sense / media / personal — 7 Comments
28
Jul 10

being in Dusseldorf

Acum nici o saptamana eram la biroul Mediacom din Dusseldorf, cartierul general al agentiei in EMEA.
Ce m-a surprins de la inceput a fost cladirea: imensa, o fosta fabrica de tancuri cu pereti inalti si albi care gazduiesc peste 600 de suflete.

Activitatea de interaction e impartita in mai multe divizii (search, optimizare, trafic, online comms planning, social media comms etc…) si in esenta cred ca mai avem devoie de minim 5 ani ca sa ajunga si Romania la o structura similara – nu vorbesc acum de volume si nr de oameni, ci de organizarea activitatii.

Bineinteles, mi-am bagat nasul prin tot ce s-a putut acolo: am chestionat o groaza de oameni cu intrebari de genul “da’ asta cum si de ce si cu ce”.

Cateva observatii legate de activitatea de online:

- planurile lor seamana cu ale noastre: sunt tot stufoase, insa contin date obtinute cu instrumente care la ei functioneaza
- site-urile lor locale pe care cumpara publicitate afiseaza 1 maxim 2 ad-uri per screen – nici vorba de avalansa de bannere care mai de care mai expandate unul peste altul, cum vedem atat de frecvent in .ro
- campaniile online la ei tin deobicei cca 6 luni – 1 an, si nu cate o luna zburatacita
- KPI-urile sunt raportate in functie de tipul campaniei – acolo CTR-ul nu este simbolul eficientei pe online, ci reach-ul absolut si pe target
- acolo un brief care are ca obiectiv awareness pentru un nou produs, interactiune cu audienta din target si trafic pe site este refuzat politicos si argumentat frumos
- prezentarile lor de strategie, raportarile si toate analizele sunt foarte simple (digerabile de catre oricine), accesibile si concise. Si foarte bine argumentate.

Si niste observatii la nivel de conduita:

- tot timpul cat am stat acolo nu am auzit niciun ringtone de telefon mobil (de cand m-am intors, rusinata, mi-am schimbat sunetul de apel si am redus volumul cu 3-4 liniute)
- mai mult, nu am auzit nici macar un telefon fix (pentru a nu-si deranja colegii, chiar si telefonul fix este pe mute, apelul fiind anuntat prin led-uri si afisaj electronic)
- nimeni nu tipa/zbiara/vorbeste tare, nici la telefon, nici face to face (toata lumea zambeste cand vorbeste, inclusiv la telefon)
- nici casti nu folosesc oamenii aia (cred ca daca as sta acolo mai mult, m-ar ucide linistea aia pana m-as obisnui)
- printre blocurile de langa un santier am vazut in sfarsit si niste animale comunitare: nu, nu erau caini sau pisici, ci iepuri de camp!

Pun pariu ca elementele astea se regasesc in toate domeniile lor de activitate, nu numai media, ci si in viata lor de zi cu zi.

Toate observatiile astea m-au facut sa-mi dau seama ce sunt: un cetatean din lumea a 3a – pentru ca nu tiganii, nu economia de pe marginea prapastiei, nu infrastructura, nu guvernarea, nu saracia ma incadreaza in categoria asta, ci bunul simt.

E minunat sa vezi cum functioneaza o societate sanatoasa la ea acasa, chiar daca e departe de a fi ideala. Minunat de trist.

common sense — No Comments
16
Jul 10

grand & gratis

In clipul asta e demonstrata o teorie foarte interesanta care spune ca pe masura ce recompensa pentru ceea ce prestezi (care implica procese cognitive) creste, scad rezultatele pe care le obtii.

Pare foarte ilogic si anti-economic, dar explicatia e foarte simpla totusi: munca la comanda (contra unui salariu/beneficiu financiar) este si va fi intotdeauna calitativ mult sub munca izvorata din pasiune.

Cum ar fi ca fiecare companie din Ro sa declare o zi in care angajatii sa faca orice isi doresc, avand autonomie totala?

De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, este vreo companie in Ro care sa indrazneasca sa faca asa ceva?

common sense — 4 Comments
8
Jul 10

Inna si romanii

Mie imi place Inna, nu ma refer la muzica ei, care nu e stilul meu, insa imi place pentru ca e romanca si pentru ca are succes in strainatate. Pentru ca e tanara si pentru ca e unul dintre putinii romani despre care acum se vorbeste frumos peste granite. Si pentru ca mai distrage atentia strainilor de la tigani si infractori referitor la Romania.

Si ma enerveaza conationalii mei care dau in ea cu fiecare ocazie: ca e urata, ca nu stie engleza, cacate si mai cate. Ce legatura au toate astea cu meseria ei? Ce legatura are faptul ca nu stie limba engleza cand o canta ca un englez nativ? Ce legatura au toate astea cand ea e primul roman care apare in Billboard la numai 23 de ani? E cumva profesoara de lb engleza de o taxati toti in halul asta?

M-am gandit la treaba asta cand am citit la Raluxa despre blazarea mioritica.

Bai, astfel de oameni trebuie promovati de tot poporul, ca ne mai spala si noua imaginea asta, ne mai scot din rahao.

Oamenii din tara asta chiar nu sunt in stare sa aprecieze putinele resurse bune pe care le are. Chiar intr-un dialog cu un strain, care spune ca apreciaza ceva romanesc, romanul trebuie sa vina sa combata si sa desfiinteze imaginea pe care strainul si-a facut-o “no man, it’s a total crap, I assure you…”

case study / common sense / marketing — 4 Comments
5
Jul 10

Orange Young si muzica pe net

Campania asta imi ridica niste semne de intrebare: cum a ajuns oare Orange la insight-ul cu muzica si tinerii. Nu ca muzica si tinerii nu s-ar potrivi ca manusa pe mana, insa de aici pana la a motiva niste tineri sa-si reincarce cartela pentru a avea acces gratis la muzica e cale destul de lunga.

Cel mai probabil este vorba de inca o campanie venita din afara si tradusa robotic. In tara in care zbarnaie torentele si DC++-ul si orice melodie e la fel de usor de obtinut precum un pahar cu apa, Orange vinde castraveti gradinarilor. Da, in tara in care pirateria e in floare. Si comunica taman tinerilor, care sunt categoria sociala cea aproapiata de internet si tehnologie. Total waste of money…

common sense / marketing — No Comments
15
Jun 10

o sala de legume / cum fu la mk360

In incercarea de a deveni ceva mai sociabila am depus niste eforturi suplimentare si am ajuns la Marketing360. Nu am avut cine stie ce asteptari si, ca deobicei cand nu speri la prea multe, am fost totusi surprinsa placut. Poate si pentru ca, pentru prima data, astazi am vrut sa fiu mai putin critica vizavi de continut si mai atenta la forma.

Totusi am ceva de spus si la capitolul continut, pentru ca nu ma pot abtine: invitatii straini care au tinut capul de afis si care probabil au dus grosul vanzarilor de bilete au fost mult sub prezentatorii romani, cu o singura exceptie: Angelika Bergmann Senior Associate la Management Centre Europe.

Angelika a avut o misiune extem de dificila prin obiectivele propuse: si-a dorit si a luptat cu sala pentru o prezentare interactiva, vibranta, activa, si in schimb s-a lovit de pasivitatea romaneasca.

Spre deosebire de scolile din vest, in Romania inveti ca pentru a lua o nota mare trebuie sa stai cuminte in banca si sa notezi tot ce-ti spune profesorul. Inveti ca singurul moment cand ai voie sa vorbesti in clasa e atunci cand profesorul iti pune o intrebare. Inveti ca e mult mai simplu sa fii pasiv si sa treci prin scoala ca gasca prin apa decat sa chiar incerci sa intelegi ce te pun profii sa tocesti si sa contesti un subiect dupa ce il treci prin propriul filtru. Si e vina profesorilor care nu se obosesc sa-si reprezinte materia ca pe ceva interesant pentru elevi, ci ca pe ceva care trebuie luat ca atare.

Ei, lucrul asta se vede. Se simte. Intr-o sala plina ochi de oameni veniti ca legumele la o conferinta, impinsi probabil de la spate de sefii lor sa mai bifeze un training. Oameni care nici macar nu vor sa ridice mana atunci cand vorbitorul ii roaga sa se incadreze intr-o categorie. Specialisti in marketing, care ar trebui sa rasufle prezentari live prin toti porii ca aspect important al jobului lor.

Angelika a incercat sa provoace sala la a juca un rol pentru a demonstra un principiu. S-a chinuit timp de 10 minute si nu a reusit mare lucru. Ma intreb oare peste cati ani ar trebui sa revina pentru a putea sa-si sustina prezentarea asa cum si-ar dori.

common sense / tehnologie — 4 Comments
8
Jun 10

Technology whores

apple freaks

Ma iau de ei pentru ca sunt din ce in ce mai prezenti peste tot: in Reader, pe Twitter, nici nu mai stiu daca sunt chiar pasionati de plasticariile astea sau trambiteaza despre ele ca e cool. E un trend asta: hai sa vorbim despre tehnologie, despre ultimele racnete, despre ce goala e viata noastra fara ultimul model de iPhone si despre cate taste tocim despre noul iPhone4 pana cand o sa putem sa ni-l comandam din state (ca pana ajunge la noi nu mai avem rabdare), sa il asteptam la usa cuminti pana soseste prin curier, cu spaima ca nu cumva altuia sa-i vina inainte acest minunat aparat centru al existentei si sa scrie despre el.

Emotia despachetarii (denumita unboxing) neaparat filmata in format High Def. cu o mana tremuranda de emotie si fericire pura, postata pe blogul personal si apoi trimisa pe toate mijloacele new media posibile: pe wall pe Facebook, pe Twitter sa vada tot fallouaru’ ce piesa mi-am luat. De fapt nu de acesti technology whores ma iau, astia sunt veritabili, sunt tru, chiar devin pana la urma posesorii dorintelor lor care se baga in prize.

Ma enerveaza in schimb cei care isi fac un obicei in a scrie zilnic despre cat de mult isi doresc un anume aparat, pentru ca a doua zi sa scrie ca isi doresc altul. Tot aici intra si cei care sunt platiti “sa placa” public niste gadget-uri: fie ca e vorba de telefoane, laptopuri si chiar masini. Testeaza saptamanal cate unul si scriu aceleasi platitudini, incheiate in mod unic “clar mi-l cumpar, m-am indragostit de el, este cel-mai-cel”. Unde mai e credibilitatea dupa care alearga advertiserul cand alege un astfel de PR-ist onlinist sa-i promoveze produsul? Ce isi spune advertiserul cand citeste a doua zi ca bloggerul deja s-a “indragostit” (a se citi a fost platit) de alt produs?

Cum se diferentiaza review-urile online? Putini sunt cei care chiar isi pun mintea la treaba sa faca si altceva decat clasicele categorii cu liniute ce mi-a placut/ce nu mi-a placut. Cu ce ramane in in schimb audienta dupa 7 astfel de review-uri scrise la cateva zile distanta? Cu ce se alege advertiserul, concret?

common sense / diverse — 2 Comments
18
Apr 10

Inventia minciunii

Cum ar arata lumea daca nu ar exista minciuna? Azilul de batrani s-ar numi “un loc trist pentru oameni batrani”, Pepsi ar comunica sloganul “cand nu gasesti Cola”, nu ar exista filme pentru ca nu ar exista fictiune (nu carti si nu teatru) si a fi gras si mic de statura ar insemna codamnarea la o viata de ratat in care toti care iti ies in cale ti-o reamintesc cu fiecare ocazie.

Cu alte cuvinte am vazut The Invention of Lying si m-a dus imediat cu gandul la Idiocracy – tot o parabola de genul what if. Nu ma apuc sa spun ca filmul a fost rau sau bun sau ca actorii au jucat bine sau nu, ca nu asta ma intereseaza, spun doar ca am ras cu lacrimi la niste momente de un absurd sinistru la ale caror replici probabil ca nu as fi putut sa ma gandesc in vecii vecilor, cu toate ca o buna parte din actiunea filmului se petrece in spatiul de birouri, printre cubicles. Deci aviz corporatistilor

common sense / digital / media — 5 Comments
16
Apr 10

cum ar trebui facute campaniile Pay per Click

Acum 2 zile aparea, in urma intalnirii cu membrii IAB Romania, stirea ca s-a luat o hotarare revolutionara cu privire la campaniile de banner in regim de CPA (aka pay per click/cost per click, cost per lead etc). Mai exact 10 publisheri si regii de vanzari de publicitate online au hotarat sa nu mai vanda decat campanii de banner la CPM (cost per mie de afisari) pe motiv ca nu renteaza si se strica piata.

Evident, au aparut reactii imediate.

Nu sunt de parere ca bugetele se vor indrepta automat catre gigantii Yahoo! si Google, singurii care mai ofera banner la CPA – Google “pierde” share din partea agentiilor de media care nu primesc rebate pe consumul AdWords iar clientii nu au expertiza necesara sa-si cheltuie singuri banii, oricat de automatizata ar fi toata interfata AdWords.

Oricum nu este foarte intelept sa-ti pui toate merele si perele in acelasi cos, chiar daca are 2 compartimente.

Nu sunt de acord nici cu excluderea campaniilor la banner in regim de CPC din oferta regiilor si publisherilor. Money make the world go ’round si crearea unui fruct oprit nu va face decat loc unei “piete negre” a online-ului, intrucat din experenta mea de planning online nu prea imi aduc aminte de exemple de proiecte refuzate de vanzatorii de spatii pe internet – pentru anumite bugete, bineinteles.

Ca sa-mi dau si eu cu parerea, acesti reprezentanti ai ofertei de spatiu publicitar pe internet, ca orice alti vanzatori, ar trebui sa nu spuna pur si simplu NU, ci ca spuna DA DAR, adica sa explice IN CE CONDITII (cost, resurse etc.) se poate realiza dorinta clientului.

In cazul campaniilor la banner CPC, cum vad eu lucrurile:

- creatia bannerului ar trebui schimbata la maxim 7 zile

- fiecare format de banner/dimensiune trebuie predat in cat mai multe variante (minim 3 as zice eu) pentru a se putea optimiza campania

- targetare contextuala: cu cat anuntul este mai bine integrat in continut, cu atat atrage mai mult atentia. Deci trebuie o lista de keywords care sa nu mai permita afisarea bannerului cu fond de ten pe pagini care explica cum sa-ti repari autoturismul.

Foarte important: in momentul in care una sau mai multe reguli prestabilite nu este respectata de catre advertiser (nu schimba creatia cand trebuie, nu livreaza cate formate i-au fost cerute, nu trimite suficiente variante), campania trebuie oprita (pierderea garantiei de livrare).

Este imposibil sa testezi eficienta unui banner altfel decat pe oameni, insa poti sa il servesti numai acolo unde este cel mai probabil ca intra targetul tau, si mai poti sa reformulezi mesajul de oricate ori astfel incat sa “atinga coarda” a cat mai multi.

Ziceam aici ca mai important decat pozitia premium este mesajul ad-ului.

Membrii IAB ar trebui sa lucreze unii (regiile) cu ceilalti (agentiile) si sa scoata un set de reguli dupa care sa functioneze mai bine impreuna, nu sa se tina in contre; deasemnea nu ar trebui sa aiba loc votul in Adunarile Generale (SATI, IAB, BRAT) in care numarul cumparatorilor de media prezenti este mai mic decat numarul vanzatorilor, cum se intampla de fapt in general.

L.E. azi a aparut articolul asta – deja din cei 10, cel putin 2 se contrazic.

common sense

Categorii

Tag cloud