Acum nici o saptamana eram la biroul Mediacom din Dusseldorf, cartierul general al agentiei in EMEA.
Ce m-a surprins de la inceput a fost cladirea: imensa, o fosta fabrica de tancuri cu pereti inalti si albi care gazduiesc peste 600 de suflete.

Activitatea de interaction e impartita in mai multe divizii (search, optimizare, trafic, online comms planning, social media comms etc…) si in esenta cred ca mai avem devoie de minim 5 ani ca sa ajunga si Romania la o structura similara – nu vorbesc acum de volume si nr de oameni, ci de organizarea activitatii.
Bineinteles, mi-am bagat nasul prin tot ce s-a putut acolo: am chestionat o groaza de oameni cu intrebari de genul “da’ asta cum si de ce si cu ce”.
Cateva observatii legate de activitatea de online:
- planurile lor seamana cu ale noastre: sunt tot stufoase, insa contin date obtinute cu instrumente care la ei functioneaza
- site-urile lor locale pe care cumpara publicitate afiseaza 1 maxim 2 ad-uri per screen – nici vorba de avalansa de bannere care mai de care mai expandate unul peste altul, cum vedem atat de frecvent in .ro
- campaniile online la ei tin deobicei cca 6 luni – 1 an, si nu cate o luna zburatacita
- KPI-urile sunt raportate in functie de tipul campaniei – acolo CTR-ul nu este simbolul eficientei pe online, ci reach-ul absolut si pe target
- acolo un brief care are ca obiectiv awareness pentru un nou produs, interactiune cu audienta din target si trafic pe site este refuzat politicos si argumentat frumos
- prezentarile lor de strategie, raportarile si toate analizele sunt foarte simple (digerabile de catre oricine), accesibile si concise. Si foarte bine argumentate.
Si niste observatii la nivel de conduita:
- tot timpul cat am stat acolo nu am auzit niciun ringtone de telefon mobil (de cand m-am intors, rusinata, mi-am schimbat sunetul de apel si am redus volumul cu 3-4 liniute)
- mai mult, nu am auzit nici macar un telefon fix (pentru a nu-si deranja colegii, chiar si telefonul fix este pe mute, apelul fiind anuntat prin led-uri si afisaj electronic)
- nimeni nu tipa/zbiara/vorbeste tare, nici la telefon, nici face to face (toata lumea zambeste cand vorbeste, inclusiv la telefon)
- nici casti nu folosesc oamenii aia (cred ca daca as sta acolo mai mult, m-ar ucide linistea aia pana m-as obisnui)
- printre blocurile de langa un santier am vazut in sfarsit si niste animale comunitare: nu, nu erau caini sau pisici, ci iepuri de camp!
Pun pariu ca elementele astea se regasesc in toate domeniile lor de activitate, nu numai media, ci si in viata lor de zi cu zi.
Toate observatiile astea m-au facut sa-mi dau seama ce sunt: un cetatean din lumea a 3a – pentru ca nu tiganii, nu economia de pe marginea prapastiei, nu infrastructura, nu guvernarea, nu saracia ma incadreaza in categoria asta, ci bunul simt.
E minunat sa vezi cum functioneaza o societate sanatoasa la ea acasa, chiar daca e departe de a fi ideala. Minunat de trist.







