M-am obisnuit sa traiesc intr-o tara care foloseste apa calda cu 5 minute mai tarziu decat altele, o natie care ezita si isi calculeaza fiecare miscare, care se teme de nou, care abandoneaza cand exista 5-10% nesanse ca actiunea sa nu iasa excelent, chiar daca in cuantumul celorlalte procente beneficiul ar fi la superlativ, care citeste si vorbeste prea mult dar incearca prea putin.
Teama asta este o stare generala, o epidemie care imi arunca ancora fix cand incep sa zbor. Vreau sa nu-mi mai fie frica. Intai mie, eu sa scap de doctrina asta care nu face altceva decat sa limiteze.
Lasand literatura laoparte, am in Drafts cateva posturi care pe masura ce trece timpul se inmultesc si pe care nu indraznesc sa le public. Sunt subiecte legate de jobul meu, de lumea online-ului, de oamenii cu care ma intalnesc la munca.
Chiar si fara sa nominalizez cazurile, se evidentiaza exact situatiile si persoanele dintr-un mediu atat de mic in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Ma gasesc in situatia in care mi-e cam imposibil sa emit o ipoteza si sa imi expun punctul de vedere fara sa lezez cu buna stiinta niste oameni, fie ei parteneri, colegi, clienti, furnizori. Sufar de “modestia romaneasca”, cea care te invata de cand esti mic sa nu jignesti pe cineva, sa taci decat sa spui ceva de rau, sa refuzi politicos un compliment spunand “ei, ti se pare” sau “exagerezi” in loc de “multumesc”.
Vreau sa scap de teama asta, pe de alta parte vreau sa scap si de cealalta maladie romaneasca, negativismul. Vreau sa incerc pe cat posibil sa nu mai fac si eu continut negativ, chiar daca asta e cel mai atragator, cel mai cautat si accesibil tip de blogging. Asadar in curand imi iau inima-n dinti si incep sa le public, probabil nu in forma asta ci mai aproape de modelul SWOT. Pentru ca toti stim sa dam cu parul si sa demolam, dar la construit ne pricepem mai putin, iar eu nu mai vreau sa demolez 
Tags: common sense, frica
Cred ca suntem teribil de tristi. De foarte mult timp ma uit cu uimire la unii straini si nu inteleg de ce zambesc atat de mult si noi atat de putin. Ai vazut cat de suparati sunt oamenii in metrou? Toti par sa fie loviti de un ghinion teribil in timpul calatoriei cu metroul – indiferent de ora sau zi.
asta pentru ca ne inconjuram si cautam numai elemente cu tenta negativa: barfe, critici, scandal, aratat cu degetul
Sa inteleg ca ai sters drafturile?
Eu zic ca e ok sa spui lucrurilor pe nume, fara sa mentionezi persoanele sau companiilor implicate.
Nu inseamna negativism. Negativism inseamna sa arati cu degetul in stanga si-n dreapta, sa faci asta din frustrare.
Plus ca drafturile reprezinta o presiune. Ori in trash ori online
nop, nu le-am sters
o sa le public intr-o forma sau alta curand sper