Nu prea imi dau seama cum e in alte locuri, in alte domenii, dar faza de mai sus ma face sa ma gandesc ca oricui ii poate scapa un pic de Tourette printre dinti, evident neintentionat si absolut dintr-o naturala inertie.
Gasesc 2 categorii de oameni care injura (pe criterii de frecventa):
1. Care injura doar atunci cand sunt siguri ca nu ii aude cine nu trebuie, care sunt atenti sa nu le scape porumbelul si care isi cultiva o imagine publica lipsita de un astfel de limbaj
2. Care injura oricand simt nevoia – care folosesc injuratura ca pe un instrument de echilibrare a presiunii acumulate, cum folosim de exemplu degetul sau scobitoarea sa scoatem foitza de salata dintre dinti si sa ne recapatam confortul bucal.
Ce este injuratura de fapt? E un instrument de reglare a tensiunii, a presiunii, a nervilor. Ok, suna ca naiba, ok, etimologic este absolut hidoasa, insa scopul ei este unul benefic.
Si revenind la cele 2 categorii de mai sus, de departe apreciez cea de-a doua categorie. Ca sa pot sa spun ce relatie am eu cu injuraturile trebuie sa mai fac doua categorii, de data asta pe criteriul estetic:
Cei care injura natural si un “ce p@%$ mea?” se potriveste d.p.d.v. al personalitatii si al tonalitatii vocii ca mazarea-n pastaie. Si carora chiar le “sta bine”
Ceilalti… Ca mine, care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu injuratura. Unora chiar nu le sta bine cu ea “in gura”…
Tags: emisiune, injuratura, live, stiri
