Am un challenge in perioada imediat urmatoare: trebuie sa-i gasesc mamei un cadou. Tema e aranjata, ii iau un telefon mobil nou, ca cel vechi s-a coscovit, s-a jupuit si arata groaznic (ce-i drept, il are “mostenit” de la mine). Cautand modelul ideal, care musai trebuie sa fie Nokia, ca mama nu vrea alt tip de meniu, am descoperit ca marele Nokia, cu multitudinea sa de modele de toate formele si culorile si marimile si functiile si gadgets si bluetooth si cate si mai cate, nu face telefoane si pentru oameni de +50 ani. Sau daca face le tine bine ascunse si nu comunica existenta lor!
Mama are undeva peste 50 de ani, vede bine doar ca nu la fel de bine ca la 30, totusi nu are nevoie de ochelari decat foarte rar. Se impaca foarte bine cu tehnologia: are cont pe messenger si il foloseste zilnic, cu tot cu emoticoane, are cont pe FaceBook, se documenteaza pe internet, nu rateaza niciun episod din Neveste Disperate (ei bine, nici eu nu uit sa i le aduc pe masura ce apar), se descurca excelent cu MS Office si Google – nu mai vorbesc de aparatura electro-casnica, pe care o stapaneste si cu ochii inchisi. In ceea ce priveste mobilul: scrie si trimite sms-uri, schimba ringtones, regleaza volum, profil si alarma, face poze si evident vorbeste – deci foloseste aparatul din plin.
Cu toate astea simte nevoia unui telefon cu taste mai mari, care sa aiba si ecran generos. Gen acesta.
Sunt absolut convinsa ca foarte multi oameni cauta la un telefon mobil latura practica: fara bling-bling-uri stralucitoare, fara prea mult 3G si acces la internet mobil, fara sistem de operare integrat, fara spatiu de stocare de multi GB, fara clapete si slide-uri pe toate partile, fara taste camuflate, fara touch-screen, fara bluetooth, dar CU butoane mari si usor de accesat si cu ecran mare si afisaj evident.
Oameni ca mama si tata, chiar bunica (din moment ce are linie fixa cu telefon wireless si taste rotunde si telecomanda la TV nu vad de ce n-ar putea si ea sa foloseasca un mobil), se chinuie cu un telefon mobil modern, isi prind urechile pana isi dau seama unde e agenda de contacte, nu stiu sa blocheze tastele, nu vad micile alerte de pe display, scriu cu dificultate un sms pentru ca nu sunt obisnuiti sa scrie litere cu butoane multifunctionale pe care trebuie sa apesi de mai multe ori sa ajungi la caracterul dorit, nu pot citi usor numele apelantului cand le suna telefonul pentru ca luminile fac ninonino cu ecranul…
E o piata inca neexplorata de producatorii si operatorii de telefonie mobila: piata celor care nu umbla toata ziua cu walkman-ul dupa ei, care nu stiu neaparat sa intre pe internet de pe telefon si nu isi doresc neaparat sa faca asta, care nu vor sa se faca fotografi amatori – pe scurt, cei care nu vor sa faca nimic din ce e prezentat aici.
Si totusi, stie cineva vreun model de Nokia asa, ca pentru mama?
L.E. pana la urma am ales telefonul asta. Mama e in extaz!
Tags: Nokia, telefon mobil
Si eu am aceeasi problema!
Le-am facut rost alor mei acum cativa ani de niste modele vechi si mari de telefoane. Dar intre timp s-au cam jerpelit si inca nu e problema, cat mai functioneaza si le tin bateriile e ok. Dar ma tem ca se apropie vremea sa le schimbam si sincer mi-e groaza ca nu avem cu ce.
problema mare, mon cher
eu ma tot uit de ceva vreme – mama e mai cocheta din fire si parca n-ar bucura-o de ziua ei o caramida, asa ca am gasit asta – acum vreau sa ma duc in magazin sa vad sic at de mare e cand il tii in mana, ca daca e minuscul ‘geaba…
e numai bun. i-am luat si eu mamei si se descurca cu el. se poate mari si fontul
asa ca are scrisul mare si vede fara ochelari 
super! sper sa ii si placa, chiar daca ajunge cu intarziere saptamana asta