27
Apr 10

dau Romana pe Victoriei

Acum fix 2 ani, la sfarsitul lui aprilie in 2008, primeam aproape in acelasi timp 3 oferte de job. Din acelasi domeniu dar diferite ca si specializare. Am ales online media si privind in urma, dupa ce-am trecut printr-o criza economica de proportii istorice, imi dau seama ca nu puteam alege mai bine.

Am ales McCann mai degraba, compania care se semna in dreapta jos pe spoturile misto de la inceputurile televizorului si care mi se parea ca in niciun caz nu e de la noi din tara. Am ales publicitatea ca industrie – de fapt am ales-o inainte sa-mi dau seama ca mi-o doresc, si am cautat-o in proiectul de admitere la master si in toate temele din cadrul cursurilor, in subconstient.

La McCann m-au primit si suportat plusminus 30 de oameni prieteni de care mi-e greu sa ma despart.

De ei, de glumitele lor trimise pe mail, de sperieturile pe care mi le-au provocat mai mult sau mai putin intentionat de-a lungul timpului (pentru ca sunt mai turbo din fire si daca cineva se apropie de mine din spate, sar 3 metri de pe scaun “de spaima”), de senzatia de a nu stii daca sa raspund sau nu cand cineva striga numele meu (la un moment dat eram 5 fete cu numele Anca in birou + o Bianca!, si toata lumea ne folosea doar prenumele), si nu in ultimul rand de cel mai tare si mai mare portofoliu de clienti pentru care nici nu visam sa lucrez vreodata!

Am invatat enorm in astia 2 ani si cred ca cea mai importanta realizare este de fapt constientizarea ca nu exista pana la urma nicio problema pe care sa nu o pot rezolva.

Si in stilul “adio dar raman cu tine” si in ciuda spuselor unora, ca publicitatea nu mai e la moda, ca tinerii din ziua de azi nu mai sunt impresionati de advertising etc etc, eu raman totusi aici si schimb cartea de vizita Universal McCann cu cea de la Mediacom.

Ne vedem acolo!

Si pentru ca mi-am dorit un soundtrack, fara o legatura evidenta cu ce-am zis mai sus, ceva groovy:


22
Apr 10

Vulcanul – beleaua jurnalistilor

In mare dificultate au fost pusi jurnalistii care au relatat despre vulcanul Eyjafjallajökull. Ma-nclin totusi la dictia lor, eu m-as balbai de cel putin 3 ori pana sa pot sa-l pronunt chiar si gresit! Deja este un personaj cunoscut si simpatic!


20
Apr 10

Activitati ilegale pe FaceBook

Am citit la Dana despre niste practici considerate de FaceBook ilegale si care pot rezulta in stergerea paginii de produs.

In Romania multi advertiseri cu cont de FaceBook folosesc acele tactici de promovare a paginii de produs – eu una aud prima data de aceste reguli, iar ca explicatie as zice ca aceste norme se aplica (momentan) doar in anumite tari. Cum zicea si Dana, inca nu am auzit de pagini de brand suspendate.

Mai mult, insisi reprezentantii FB in Romania incurajeaza aceste tactici!


18
Apr 10

Inventia minciunii

Cum ar arata lumea daca nu ar exista minciuna? Azilul de batrani s-ar numi “un loc trist pentru oameni batrani”, Pepsi ar comunica sloganul “cand nu gasesti Cola”, nu ar exista filme pentru ca nu ar exista fictiune (nu carti si nu teatru) si a fi gras si mic de statura ar insemna codamnarea la o viata de ratat in care toti care iti ies in cale ti-o reamintesc cu fiecare ocazie.

Cu alte cuvinte am vazut The Invention of Lying si m-a dus imediat cu gandul la Idiocracy – tot o parabola de genul what if. Nu ma apuc sa spun ca filmul a fost rau sau bun sau ca actorii au jucat bine sau nu, ca nu asta ma intereseaza, spun doar ca am ras cu lacrimi la niste momente de un absurd sinistru la ale caror replici probabil ca nu as fi putut sa ma gandesc in vecii vecilor, cu toate ca o buna parte din actiunea filmului se petrece in spatiul de birouri, printre cubicles. Deci aviz corporatistilor :)


16
Apr 10

cum ar trebui facute campaniile Pay per Click

Acum 2 zile aparea, in urma intalnirii cu membrii IAB Romania, stirea ca s-a luat o hotarare revolutionara cu privire la campaniile de banner in regim de CPA (aka pay per click/cost per click, cost per lead etc). Mai exact 10 publisheri si regii de vanzari de publicitate online au hotarat sa nu mai vanda decat campanii de banner la CPM (cost per mie de afisari) pe motiv ca nu renteaza si se strica piata.

Evident, au aparut reactii imediate.

Nu sunt de parere ca bugetele se vor indrepta automat catre gigantii Yahoo! si Google, singurii care mai ofera banner la CPA – Google “pierde” share din partea agentiilor de media care nu primesc rebate pe consumul AdWords iar clientii nu au expertiza necesara sa-si cheltuie singuri banii, oricat de automatizata ar fi toata interfata AdWords.

Oricum nu este foarte intelept sa-ti pui toate merele si perele in acelasi cos, chiar daca are 2 compartimente.

Nu sunt de acord nici cu excluderea campaniilor la banner in regim de CPC din oferta regiilor si publisherilor. Money make the world go ’round si crearea unui fruct oprit nu va face decat loc unei “piete negre” a online-ului, intrucat din experenta mea de planning online nu prea imi aduc aminte de exemple de proiecte refuzate de vanzatorii de spatii pe internet – pentru anumite bugete, bineinteles.

Ca sa-mi dau si eu cu parerea, acesti reprezentanti ai ofertei de spatiu publicitar pe internet, ca orice alti vanzatori, ar trebui sa nu spuna pur si simplu NU, ci ca spuna DA DAR, adica sa explice IN CE CONDITII (cost, resurse etc.) se poate realiza dorinta clientului.

In cazul campaniilor la banner CPC, cum vad eu lucrurile:

- creatia bannerului ar trebui schimbata la maxim 7 zile

- fiecare format de banner/dimensiune trebuie predat in cat mai multe variante (minim 3 as zice eu) pentru a se putea optimiza campania

- targetare contextuala: cu cat anuntul este mai bine integrat in continut, cu atat atrage mai mult atentia. Deci trebuie o lista de keywords care sa nu mai permita afisarea bannerului cu fond de ten pe pagini care explica cum sa-ti repari autoturismul.

Foarte important: in momentul in care una sau mai multe reguli prestabilite nu este respectata de catre advertiser (nu schimba creatia cand trebuie, nu livreaza cate formate i-au fost cerute, nu trimite suficiente variante), campania trebuie oprita (pierderea garantiei de livrare).

Este imposibil sa testezi eficienta unui banner altfel decat pe oameni, insa poti sa il servesti numai acolo unde este cel mai probabil ca intra targetul tau, si mai poti sa reformulezi mesajul de oricate ori astfel incat sa “atinga coarda” a cat mai multi.

Ziceam aici ca mai important decat pozitia premium este mesajul ad-ului.

Membrii IAB ar trebui sa lucreze unii (regiile) cu ceilalti (agentiile) si sa scoata un set de reguli dupa care sa functioneze mai bine impreuna, nu sa se tina in contre; deasemnea nu ar trebui sa aiba loc votul in Adunarile Generale (SATI, IAB, BRAT) in care numarul cumparatorilor de media prezenti este mai mic decat numarul vanzatorilor, cum se intampla de fapt in general.

L.E. azi a aparut articolul asta – deja din cei 10, cel putin 2 se contrazic.


10
Apr 10

Follow me & I’ll follow u2

De ce as urmari pe cineva doar pentru ca imi promite ca ma va urmari in schimb? Sa luam exemplul de mai jos, un tip din Chicago care tocmai mi-a dat Follow pe Twitter:

Urmareste peste 11,000 de oameni, ma rog, e mult spus “urmareste”, tipul are un cont in care vorbeste singur. De fapt nu citeste pe nimeni, doar isi mareste audienta, ce mi-a atras atentia e ca in descriere si-a “tatuat” call to action: “I follow everyone back”. De ce m-ar interesa sa ma adauge in lista lui un tip care nu ma citeste niciodata? Din acelasi motiv pentru care nu-mi fac singura conturi fantoma de Twitter doar ca sa-mi maresc nr de followers. Dar asta e doar parerea mea, am mai spus aici si aici de ce.

Ma cam enerveaza tacticile astea, mai ales ca le vad aplicate si pe la noi: se mai trezeste cate unul sa lanseze superoferta asta si dupa o saptamana isi revizuieste lista de following si ramane tot cu cei cativa pe care chiar ii citeste. De fapt nici nu stiu daca ma enerveaza, pur si simplu vorbeam cu ghipsul si am ajuns amandoi la aceeasi concluzie.


06
Apr 10

Rotula si Invierea

Nu sunt superstitioasa – ma distreaza la culme horoscopul si toate credintele in pisici negre si numarul 13 – dar cred ca m-a pedepsit Dumnezeu ca nu am postit nici anul asta.

De fapt nu postesc in general, nu cred in heirupismul de o saptamana dinaintea celor 2 mari sarbatori anuale, Pasti si Craciun. Mi se pare o mare ipocrizie. Cred in schimb in viata echilibrata, care presupune sa nu fac rau voit celor din jurul meu si atunci cand am ocazia pun umarul pentru a face “bine”, orice-ar insemna asta – asta inseamna ca energia mea este intr-o stare buna sau chiar optima. Cel mai mult nu suport sa-i aud pe cuviosii care tin post cat se chinuie si ce mari sacrificii fac ei si cat de greu le e sa se abtina, cand de fapt e mult mai grav sa poftesti si sa te abtii decat sa nu te abtii.

Postul e o treaba personala, individuala si chiar intima, este in primul rand o promisiune pe care ti-o faci tie si spiritului tau, nu e nimeni vinovat ca la 2 mese de tine cineva roade o scaricica de purcel irezistibila si tu iti rozi unghiile de pofta – apropo, unghiile NU sunt de post! De ce e rau sa te abtii? Pentru ca poftind creezi un dezechilibru, incepi sa te gandesti la chestii negative, te “autopoluezi”… in fine, nu mai intru in detalii holostice ca nu despre asta vroiam sa vorbesc.

Sambata in noaptea de Inviere am fost la o manastire din afara Bucurestiului pentru a schimba decorul – chiar inainte de miezul noptii am patit-o: am calcat cu piciorul stang tinut intr-o pozitie nefireasca si mi-a sarit rotula, am cazut apoi iar cand m-am ridicat cu ajutorul a 2 prieteni, osul a revenit imediat in pozitia fireasca. Nu am dat prea multa atentie la incident, mai ales ca dupa revenirea rotulei am vazut ca pot merge si ca durerea se estompeaza, asa ca am asistat la slujba de la manastire cam pana cand enoriasii au inceput sa strige “Adevarat A-Nviat!” si am decis sa merg a doua zi la doctor.

Dimineata m-am trezit in niste dureri groaznice, genunchiul se umflase si nu mai puteam sa il indoi fara sa tip de durere, asa ca am mers la spitalul de ortopedie de la Foisorul de Foc. Acolo un doctor si un asistent mi-au facut punctie si radiografii, dupa care mi-au pus piciorul in ghips.

Urmeaza 2 saptamani in care trebuie sa stau cu piciorul ridicat si cu gheata la genunchi. Acasa, in stare de repaus. Dupa aceste 2 saptamani o sa fac o noua radiografie in care o sa se vada daca ligamentul a fost rupt (=operatie) sau doar intins.

Si pentru ca toata lumea vorbeste despre spitalele din Romania si cat de rau e sa te imbolnavesti si sa ai nevoie de servicii medicale, tin sa spun ca medicul de la camera de garda si asistentul cu care era in tura si-au facut datoria exemplar, atat ca ingrijire cat si ca entertainment :) Au glumit, s-au purtat frumos, nu m-au pus sa astept cu toate ca am venit duminica in ziua de Pasti fara trimitere de la medicul de familie, fara nimic, si mai ales nu m-au trimis pe drumuri pe la alte spitale.

Deci 2 saptamani sunt in concediu medical, stau cu piciorul stang pe 3 perne si nu am voie sa ma misc. S-a nimerit ca naiba, azi incepeam in sfarsit orele de tae-bo la care am asteptat aproape o luna sa se formeze grupa, vemea se facuse numai buna de dat cu rolele inca de acum 2 saptamani iar eu acum stau si acumulez irevocabil kilogram dupa kilogram…

Partea buna e ca am carti pe care nu apucasem sa le citesc, televizorul pe care cred ca o sa-l tin deschis non-stop si ocazional internet, pentru ca nu pot sa “postesc” de la el, insa ce alte activitati fac timpul sa treaca mai usor si omoara mai incet neuronii?


01
Apr 10

Google Translate for animals

Pentru pesti or avea ceva?

De aici


30
Mar 10

mama, uite-ma pe homepage la SlideShare!

Am trait s-o vad si pe-asta! Ppt-ul pe care l-am facut ieri si l-am urcat pe Slideshare a ajuns sa fie mentionat fix pe homepage la rubrica “Hot on FaceBook”.

Mesajul din care am aflat:

Si “dovada”:


30
Mar 10

Scade going out-ul, creste masa corporala

Culturadata publica un studiu referitor la evolutia consumului cultural, denumit in limbaj publicitar Going Out sau Ieseala (t.m. Vodafone).

Cum majoritatea clientilor sunt foarte “excitati” sa comunice cu persoanele “active”, avide de cultura si “dinamice”, avem cateva insight-uri. Situatia este de-a dreptul albastra si tendinta este de retragere in barlog. Adica in 2009 au iesit mai putini din casa decat in 2008. Pe liniute, 2009 vs. 2008:

Teatru -15%
Muzee/Expozitii -20%
Opera/Opereta -8% (-11% fata de 2007)
Cinema -17%
Spectacole/Divertisment -17%
Sarbatori/Evenimente locale -15%
Competitii sportive -14%
Hypermarket/Mall -17%
Ingrijire corporala -18%
Disco/Club -10%
Calatorii -25%

Parcuri/Zone verzi 0% (mentinere)

Studiul arata si o scadere a numarului celor care s-au uitat la TV in 2009 fata de 2008 de 7%, scadere care fata de 2006 este de 19%)

Ca fapt divers, achizitia de mp3-uri a crescut cu 5% fata de 2008 iar cea de DVD-uri cu 8%.

In loc de concluzii, statul in casa (chiar daca sporeste traficul de broadband/cablu) ne mananca si consumul de televizor dar si viata sociala. Nu exclud criza economica din boxa acuzatilor insa se cam vede cu ochiul liber ca oamenii din jurul nostru se misca mai putin si devin mai rotunzi.

Paradoxal, site-urile de going out au crescut, iar cresterile arata astfel:

Sapteseri +10%
24fun +500% (site-ul a fost relansat si promovat puternic)
Timeout +7%
Zilesinopti +6%
Afterhours +2%

(sursa: SATI)

Cu alte cuvinte, in 2009 ne-a interesat pe mai multi ce se intampla in oras, insa am iesit mai putini decat in 2008…