Posts Tagged: common sense

common sense / media / personal — 7 Comments
28
Jul 10

being in Dusseldorf

Acum nici o saptamana eram la biroul Mediacom din Dusseldorf, cartierul general al agentiei in EMEA.
Ce m-a surprins de la inceput a fost cladirea: imensa, o fosta fabrica de tancuri cu pereti inalti si albi care gazduiesc peste 600 de suflete.

Activitatea de interaction e impartita in mai multe divizii (search, optimizare, trafic, online comms planning, social media comms etc…) si in esenta cred ca mai avem devoie de minim 5 ani ca sa ajunga si Romania la o structura similara – nu vorbesc acum de volume si nr de oameni, ci de organizarea activitatii.

Bineinteles, mi-am bagat nasul prin tot ce s-a putut acolo: am chestionat o groaza de oameni cu intrebari de genul “da’ asta cum si de ce si cu ce”.

Cateva observatii legate de activitatea de online:

- planurile lor seamana cu ale noastre: sunt tot stufoase, insa contin date obtinute cu instrumente care la ei functioneaza
- site-urile lor locale pe care cumpara publicitate afiseaza 1 maxim 2 ad-uri per screen – nici vorba de avalansa de bannere care mai de care mai expandate unul peste altul, cum vedem atat de frecvent in .ro
- campaniile online la ei tin deobicei cca 6 luni – 1 an, si nu cate o luna zburatacita
- KPI-urile sunt raportate in functie de tipul campaniei – acolo CTR-ul nu este simbolul eficientei pe online, ci reach-ul absolut si pe target
- acolo un brief care are ca obiectiv awareness pentru un nou produs, interactiune cu audienta din target si trafic pe site este refuzat politicos si argumentat frumos
- prezentarile lor de strategie, raportarile si toate analizele sunt foarte simple (digerabile de catre oricine), accesibile si concise. Si foarte bine argumentate.

Si niste observatii la nivel de conduita:

- tot timpul cat am stat acolo nu am auzit niciun ringtone de telefon mobil (de cand m-am intors, rusinata, mi-am schimbat sunetul de apel si am redus volumul cu 3-4 liniute)
- mai mult, nu am auzit nici macar un telefon fix (pentru a nu-si deranja colegii, chiar si telefonul fix este pe mute, apelul fiind anuntat prin led-uri si afisaj electronic)
- nimeni nu tipa/zbiara/vorbeste tare, nici la telefon, nici face to face (toata lumea zambeste cand vorbeste, inclusiv la telefon)
- nici casti nu folosesc oamenii aia (cred ca daca as sta acolo mai mult, m-ar ucide linistea aia pana m-as obisnui)
- printre blocurile de langa un santier am vazut in sfarsit si niste animale comunitare: nu, nu erau caini sau pisici, ci iepuri de camp!

Pun pariu ca elementele astea se regasesc in toate domeniile lor de activitate, nu numai media, ci si in viata lor de zi cu zi.

Toate observatiile astea m-au facut sa-mi dau seama ce sunt: un cetatean din lumea a 3a – pentru ca nu tiganii, nu economia de pe marginea prapastiei, nu infrastructura, nu guvernarea, nu saracia ma incadreaza in categoria asta, ci bunul simt.

E minunat sa vezi cum functioneaza o societate sanatoasa la ea acasa, chiar daca e departe de a fi ideala. Minunat de trist.

common sense — 4 Comments
8
Jul 10

Inna si romanii

Mie imi place Inna, nu ma refer la muzica ei, care nu e stilul meu, insa imi place pentru ca e romanca si pentru ca are succes in strainatate. Pentru ca e tanara si pentru ca e unul dintre putinii romani despre care acum se vorbeste frumos peste granite. Si pentru ca mai distrage atentia strainilor de la tigani si infractori referitor la Romania.

Si ma enerveaza conationalii mei care dau in ea cu fiecare ocazie: ca e urata, ca nu stie engleza, cacate si mai cate. Ce legatura au toate astea cu meseria ei? Ce legatura are faptul ca nu stie limba engleza cand o canta ca un englez nativ? Ce legatura au toate astea cand ea e primul roman care apare in Billboard la numai 23 de ani? E cumva profesoara de lb engleza de o taxati toti in halul asta?

M-am gandit la treaba asta cand am citit la Raluxa despre blazarea mioritica.

Bai, astfel de oameni trebuie promovati de tot poporul, ca ne mai spala si noua imaginea asta, ne mai scot din rahao.

Oamenii din tara asta chiar nu sunt in stare sa aprecieze putinele resurse bune pe care le are. Chiar intr-un dialog cu un strain, care spune ca apreciaza ceva romanesc, romanul trebuie sa vina sa combata si sa desfiinteze imaginea pe care strainul si-a facut-o “no man, it’s a total crap, I assure you…”

case study / common sense / marketing — 4 Comments
5
Jul 10

Orange Young si muzica pe net

Campania asta imi ridica niste semne de intrebare: cum a ajuns oare Orange la insight-ul cu muzica si tinerii. Nu ca muzica si tinerii nu s-ar potrivi ca manusa pe mana, insa de aici pana la a motiva niste tineri sa-si reincarce cartela pentru a avea acces gratis la muzica e cale destul de lunga.

Cel mai probabil este vorba de inca o campanie venita din afara si tradusa robotic. In tara in care zbarnaie torentele si DC++-ul si orice melodie e la fel de usor de obtinut precum un pahar cu apa, Orange vinde castraveti gradinarilor. Da, in tara in care pirateria e in floare. Si comunica taman tinerilor, care sunt categoria sociala cea aproapiata de internet si tehnologie. Total waste of money…

blog / common sense / personal — 10 Comments
12
Mar 10

vorba lunga – saracia unicilor?

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad un scroll interminabil sau logoree excesiva pe Twitter prima tendinta e de “skip”.

Am in Reader o lista de oameni pe care foarte rar o modific. Motivele pentru care scot sau bag pe cineva in Reader tin de relevanta. Din ce am observat, relevanta scade direct proportional cu volumul postarilor de pe blog. Acelasi fenomen se intampla si pe Twitter – ca sa citesc un post interesant trebuie sa mai citesc inca 7 din astea… Recunosc, si eu mai pacatuiesc cu informatii care nu ajuta pe nimeni insa consider ca fac asta moderat – in plus nu e bine sa elimini cu totul posturile care spun ceva de personalitatea si trairile tale. Eu spre exemplu n-as citi un robotzel…

Fara sa nominalizez, am incercat de-a lungul timpului sa urmaresc multi oameni interesanti insa la scurt timp dupa ce le-am dat subscribe/follow am renuntat, tocmai din cauza volumului de postari irelevante – mult zgomot pentru prea putina substanta.

Mai este o chestie care ma streseaza foarte tare: daca scrii ceva pe blog dimineata, nu trimite linkul de 10,000 de ori in ziua respectiva pe Twitter! Nu faci decat sa insisti pe aceeasi tema: daca omul nu s-a dus din prima pe linkul tau poate nu are chef/nu-l intereseaza, de ce il obligi?

Din aceeasi categorie nu ma intereseaza nici pozele cu farfuria ta (oricat de gourmet arata ce-ai facut tu pe aragazul din dotare), “acum sunt + [coordonatele geografice din Google Maps]“, nu ma incalzeste cu nimic sa-mi spui “buna dimineata”, “morning” sau “noapte buna @all”, nu de pe Twitter aflu ora exacta asa ca abtine-te de la twitt-uri de genul “este ora 5:00 am” s.a.m.d. si ma exaspereaza la culme postari precum “wow, am 1,995 de followeri, inca 5 bucati va rog, pls RT!” – de-asta!

Am obiceiul sa nu ratez nimic din ce posteaza pe Twitter lista mea de following si cea din feed Reader (si pe mine ma apuca disperarea cand vad 500+ unread items…) si intotdeauna incep sa citesc subscriptiile cu cele mai putine update-uri necitite – psihologic ma simt mai bine cand vad ca se imputineaza lista autorilor inca necititi. Mi-ar placea sa urmaresc mai multa lume insa de-a lungul anilor am am ajuns la o cifra pe care o pot stapani in timpul in care o ard pe net – din pacate cifra e oarecum constanta. N-o sa pot prea curand sa urmaresc mai mult de cca 70 oameni pe Twitter asa cum n-o sa pot urmari in Reader mai mult de 40-50 de bloguri.

In aceeasi idee ma “descurajeaza” posturile extra-lungi: cu cat textul este mai compact, uniform si ocupa o suprafata mai mare de ecran/scroll, cu atat mai “diagonal” il parcurg.

Oare audienta pe care toti o cauta si o doresc e atrasa de cantitate mai degraba decat de calitate? Ce fel de public e ala care ingurgiteaza constiincios balarii doar pentru ca sunt multe si dese?

Fir-ar ca mi-a iesit un post mai lung decat limita tolerata de mine, ma duc sa ma-mpusc :)

common sense / personal — 4 Comments
24
Feb 10

frica

M-am obisnuit sa traiesc intr-o tara care foloseste apa calda cu 5 minute mai tarziu decat altele, o natie care ezita si isi calculeaza fiecare miscare, care se teme de nou, care abandoneaza cand exista 5-10% nesanse ca actiunea sa nu iasa excelent, chiar daca in cuantumul celorlalte procente beneficiul ar fi la superlativ, care citeste si vorbeste prea mult dar incearca prea putin.

Teama asta este o stare generala, o epidemie care imi arunca ancora fix cand incep sa zbor. Vreau sa nu-mi mai fie frica. Intai mie, eu sa scap de doctrina asta care nu face altceva decat sa limiteze.

Lasand literatura laoparte, am in Drafts cateva posturi care pe masura ce trece timpul se inmultesc si pe care nu indraznesc sa le public. Sunt subiecte legate de jobul meu, de lumea online-ului, de oamenii cu care ma intalnesc la munca.

Chiar si fara sa nominalizez cazurile, se evidentiaza exact situatiile si persoanele dintr-un mediu atat de mic in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Ma gasesc in situatia in care mi-e cam imposibil sa emit o ipoteza si sa imi expun punctul de vedere fara sa lezez cu buna stiinta niste oameni, fie ei parteneri, colegi, clienti, furnizori. Sufar de “modestia romaneasca”, cea care te invata de cand esti mic sa nu jignesti pe cineva, sa taci decat sa spui ceva de rau, sa refuzi politicos un compliment spunand “ei, ti se pare” sau “exagerezi” in loc de “multumesc”.

Vreau sa scap de teama asta, pe de alta parte vreau sa scap si de cealalta maladie romaneasca, negativismul. Vreau sa incerc pe cat posibil sa nu mai fac si eu continut negativ, chiar daca asta e cel mai atragator, cel mai cautat si accesibil tip de blogging. Asadar in curand imi iau inima-n dinti si incep sa le public, probabil nu in forma asta ci mai aproape de modelul SWOT. Pentru ca toti stim sa dam cu parul si sa demolam, dar la construit ne pricepem mai putin, iar eu nu mai vreau sa demolez :)

common sense / digital / tehnologie — 19 Comments
12
Jan 10

shift de perspectiva – pirateria online

copyright
Costi Rogozanu schimba putin perspectiva facand doi pasi in spate pentru a cuprinde mai mult in imaginea de ansamblu.

Se bate moneda foarte mult pe furtul de filme, muzica, cel putin industria muzicala romaneasca blameaza pe toate caile si pozeaza in rol de pagubasa de pe urma “nesimtitilor” care trag de pe torente si DC++. Dar oare consumatorul nu este incurajat sa fure? Abonamente la internet prin fibra optica cu trafic nelimitat si viteza luminii, stick-uri de 2, 4, chiar 8 GB, DVD-uri, discuri Blu-Ray, HDD-uri in care incap toate variantele istoriei omenirii de la aparitia maimutei sau a lui Adam, in functie de preferinte, si cate si mai cate… Pentru ce atatea suporturi generoase? Ce tip de documente? Exact! Filme, muzica, jocuri, software, tot ce e cu copyright.

Ia sa se puna o taxa pe suporturile de stocare, taxa care sa revina industriilor asazis pagubite, pun pariu ca s-ar mai linisti un pic :)

Cum arata acum societatea romaneasca? Pe de-o parte acuzata, pe de alta incurajata sa consume sute de GB – nu e putin confuzant?

common sense / personal — 7 Comments
8
Nov 09

cum si ce citim online?

Maine se face o luna de cand am scris primul post pe blogul asta. In aceasta luna am trecut deci si de partea celalalta a baricadei, si pe langa cititoare am devenit si autoare. Astfel am schimbat putin perspectiva si am simtit pe propria piele interactiunea cu cititorii, insa am si observat anumite aspecte, unele noi pentru mine, altele reconfirmate.

Se citeste “pe diagonala”. Deacord, e multa informatie pe banda, volumul de pagini de interes creste, e din ce in ce mai mult content, dar nu ai nicio scuza sa citesti un paragraf scos din context si apoi sa comentezi pe marginea lui. Din pacate din aceasta categorie fac parte si bloggerii mari si cu pretentii pe masura.

Continue reading →

common sense — 69 Comments
6
Nov 09

Femeia conduce!

Azi am primit de la un prieten un e-mail dat cu FW – mi se pare genial

“Te trezesti dimineata ( azi, 02.10.2009 ) si vezi ca esti in mare intarziere. Iti anunti seful ca vei intarzia si te apuci de spalat, mancat si imbracat. Iesi pe usa , ajungi la masina si observi ca nu poti sa iesi din parcare pentru ca un Suzuki Swift cu numarul de inmatriculare V 69 VSX blocheaza calea de iesire din parcare a opt masini, printre care si cea a subsemnatului. Pana aici nimic neobisnuit. Locuiesc intr-o zona in care daca lasi masina la bulevard, ti-o ridica iar in spatele blocurilor unde multi au inceput sa parcheze ziua, se blocheaza des masinile, lasand un telefon de contact in geam pentru a putea fi chemat in cazul in care cel pe care l-ai blocat sa poata pleca. Masina cu pricina, tot ce avea in geam era un colant pe care scria ” femeia conduce “… Continue reading →