Prima data cand i-am ascultat aveam vreo 15 – 16 ani, eram in liceu si mergeam saptamanal la chef la un coleg care isi punea apartamentul la dispozitie, la pachet cu parintii si bunicii sai.

Promovau anti-sistemul, erau rebeli, nesimtiti, sovini, scarbosi, betivi, drogati, porci, dar aveau niste versuri molipsitoare si imi placeau la nebunie. Cred ca sunt soundtrack-ul predominant al adolescentei mele.

Imi placeau pentru ca, chiar daca nu eram de acord cu toate indemnurile si afirmatiile lor, aveau ceva autentic, pur… Cantau despre combaterea coruptiei, a non-valorilor, a prostiei, si cumva imi placea sa ma identific cu textele lor. Cumva ii vedeam in afara a tot ceea ce inseamna societatea romaneasca: in afara consumerismului, in afara mass-mediei, in afara politicii… Continue reading →