Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad un scroll interminabil sau logoree excesiva pe Twitter prima tendinta e de “skip”.
Am in Reader o lista de oameni pe care foarte rar o modific. Motivele pentru care scot sau bag pe cineva in Reader tin de relevanta. Din ce am observat, relevanta scade direct proportional cu volumul postarilor de pe blog. Acelasi fenomen se intampla si pe Twitter – ca sa citesc un post interesant trebuie sa mai citesc inca 7 din astea… Recunosc, si eu mai pacatuiesc cu informatii care nu ajuta pe nimeni insa consider ca fac asta moderat – in plus nu e bine sa elimini cu totul posturile care spun ceva de personalitatea si trairile tale. Eu spre exemplu n-as citi un robotzel…
Fara sa nominalizez, am incercat de-a lungul timpului sa urmaresc multi oameni interesanti insa la scurt timp dupa ce le-am dat subscribe/follow am renuntat, tocmai din cauza volumului de postari irelevante – mult zgomot pentru prea putina substanta.
Mai este o chestie care ma streseaza foarte tare: daca scrii ceva pe blog dimineata, nu trimite linkul de 10,000 de ori in ziua respectiva pe Twitter! Nu faci decat sa insisti pe aceeasi tema: daca omul nu s-a dus din prima pe linkul tau poate nu are chef/nu-l intereseaza, de ce il obligi?
Din aceeasi categorie nu ma intereseaza nici pozele cu farfuria ta (oricat de gourmet arata ce-ai facut tu pe aragazul din dotare), “acum sunt + [coordonatele geografice din Google Maps]“, nu ma incalzeste cu nimic sa-mi spui “buna dimineata”, “morning” sau “noapte buna @all”, nu de pe Twitter aflu ora exacta asa ca abtine-te de la twitt-uri de genul “este ora 5:00 am” s.a.m.d. si ma exaspereaza la culme postari precum “wow, am 1,995 de followeri, inca 5 bucati va rog, pls RT!” – de-asta!
Am obiceiul sa nu ratez nimic din ce posteaza pe Twitter lista mea de following si cea din feed Reader (si pe mine ma apuca disperarea cand vad 500+ unread items…) si intotdeauna incep sa citesc subscriptiile cu cele mai putine update-uri necitite – psihologic ma simt mai bine cand vad ca se imputineaza lista autorilor inca necititi. Mi-ar placea sa urmaresc mai multa lume insa de-a lungul anilor am am ajuns la o cifra pe care o pot stapani in timpul in care o ard pe net – din pacate cifra e oarecum constanta. N-o sa pot prea curand sa urmaresc mai mult de cca 70 oameni pe Twitter asa cum n-o sa pot urmari in Reader mai mult de 40-50 de bloguri.
In aceeasi idee ma “descurajeaza” posturile extra-lungi: cu cat textul este mai compact, uniform si ocupa o suprafata mai mare de ecran/scroll, cu atat mai “diagonal” il parcurg.
Oare audienta pe care toti o cauta si o doresc e atrasa de cantitate mai degraba decat de calitate? Ce fel de public e ala care ingurgiteaza constiincios balarii doar pentru ca sunt multe si dese?
Fir-ar ca mi-a iesit un post mai lung decat limita tolerata de mine, ma duc sa ma-mpusc 
