Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad un scroll interminabil sau logoree excesiva pe Twitter prima tendinta e de “skip”.
Am in Reader o lista de oameni pe care foarte rar o modific. Motivele pentru care scot sau bag pe cineva in Reader tin de relevanta. Din ce am observat, relevanta scade direct proportional cu volumul postarilor de pe blog. Acelasi fenomen se intampla si pe Twitter – ca sa citesc un post interesant trebuie sa mai citesc inca 7 din astea… Recunosc, si eu mai pacatuiesc cu informatii care nu ajuta pe nimeni insa consider ca fac asta moderat – in plus nu e bine sa elimini cu totul posturile care spun ceva de personalitatea si trairile tale. Eu spre exemplu n-as citi un robotzel…
Fara sa nominalizez, am incercat de-a lungul timpului sa urmaresc multi oameni interesanti insa la scurt timp dupa ce le-am dat subscribe/follow am renuntat, tocmai din cauza volumului de postari irelevante – mult zgomot pentru prea putina substanta.
Mai este o chestie care ma streseaza foarte tare: daca scrii ceva pe blog dimineata, nu trimite linkul de 10,000 de ori in ziua respectiva pe Twitter! Nu faci decat sa insisti pe aceeasi tema: daca omul nu s-a dus din prima pe linkul tau poate nu are chef/nu-l intereseaza, de ce il obligi?
Din aceeasi categorie nu ma intereseaza nici pozele cu farfuria ta (oricat de gourmet arata ce-ai facut tu pe aragazul din dotare), “acum sunt + [coordonatele geografice din Google Maps]“, nu ma incalzeste cu nimic sa-mi spui “buna dimineata”, “morning” sau “noapte buna @all”, nu de pe Twitter aflu ora exacta asa ca abtine-te de la twitt-uri de genul “este ora 5:00 am” s.a.m.d. si ma exaspereaza la culme postari precum “wow, am 1,995 de followeri, inca 5 bucati va rog, pls RT!” – de-asta!
Am obiceiul sa nu ratez nimic din ce posteaza pe Twitter lista mea de following si cea din feed Reader (si pe mine ma apuca disperarea cand vad 500+ unread items…) si intotdeauna incep sa citesc subscriptiile cu cele mai putine update-uri necitite – psihologic ma simt mai bine cand vad ca se imputineaza lista autorilor inca necititi. Mi-ar placea sa urmaresc mai multa lume insa de-a lungul anilor am am ajuns la o cifra pe care o pot stapani in timpul in care o ard pe net – din pacate cifra e oarecum constanta. N-o sa pot prea curand sa urmaresc mai mult de cca 70 oameni pe Twitter asa cum n-o sa pot urmari in Reader mai mult de 40-50 de bloguri.
In aceeasi idee ma “descurajeaza” posturile extra-lungi: cu cat textul este mai compact, uniform si ocupa o suprafata mai mare de ecran/scroll, cu atat mai “diagonal” il parcurg.
Oare audienta pe care toti o cauta si o doresc e atrasa de cantitate mai degraba decat de calitate? Ce fel de public e ala care ingurgiteaza constiincios balarii doar pentru ca sunt multe si dese?
Fir-ar ca mi-a iesit un post mai lung decat limita tolerata de mine, ma duc sa ma-mpusc 
Tags: common sense, feed, follower, Reader, twitter
lol… bun articolul, argumentat, buna incheierea. Totusi, tine de gusturi si de ce vrea fiecare
true, tine de gusturi dar mi-ar placea sa inteleg si eu
Pai sunt multi care adora galagia de pe twitter
. Eu urmaresc 141 oameni, doar ce am considerat relevant, chiar daca uneori sunt prea galagiosi. Sunt urmarit de 754, desi, trebuie sa recunosc de foarte multe ori “ciripesc” in exces. In schimb nu imi plac cei care insista cu linkul, cum ai spus mai sus, si de asemenea, pe FEISBUCI am inceput sa dau remove si ignore la greu 
L.E. Despre reader nu ma pronunt ca e natura jobului meu sa fiu abonat la extrem de multe bloguri/siteuri, si evident ca de multe ori am tendinta sa apas mark all as read
eh, nu m-am referit la editori/jurnalisti, no need to “appologize”
m-a ferit dumnezeu de twitter..me don’t likey
Nu ma inspaimanta posturile lungi, ca imi place sa citesc.
Ma feresc de logoree, dar asta e un criteriu calitativ, nu cantitativ.
true, vroiam sa subliniez ca nimeni nu poate sa scrie posturi lungi si interesante zilnic, majoritatea sunt de umplutura, la fel si cu twitt-urile, daca cineva baga 40/zi sunt 90% zgomot fara fond
Si eu am acelasi obicei, vreau sa vad tot si sa citesc tot dar mi-am dat seama ca nu se poate, domne, nu se poate. Am rezervat unele feeduri pentru o aplicatie de mobile rss dimineata; 10 minute dupa ce m-am trezit si seara inca 10 minute inainte sa adorm trec in revista unele bloguri frivole gen fashion, bla bla.
Pe twitter am scos oamenii care ma plictiseau cu mayor of x,y pe foursquare, oameni care doar intrebau chestii si niciodata nu raspundeau (”ma duc acolo, cine vine?” / “ma plimb in orasul y, ce e de vazut?”), diversi care isi puneau blogul in twitter, de parca nu-mi ajunge friendfeed-ul lor sau alte surse si pe final oamenii cu nspe mii de hashtaguri.
P’aia cu farfuria o mai patesc si eu din cand in cand dar recent doar pt ca am avut o mica victorie personala..rareori postez de la restaurantul x,y,z cu twitpic al farfuriei…in rest cred ca formula ideala (pt mine) e sa fii interesant, sa dai linkuri si sa raspunzi la ce zic altii cu moderatie si sa ai si o nota personala, altfel nu ma intereseaza roboti care scriu despre campanii si ce-au facult altii. Cum zicea cineva, nu e arta sa fotografiezi arta altcuiva…
Self-important bastards are out